joi, 18 februarie 2010

Cât de mare era visul...


Reginaldo Ustariz - Che Guevara, viaţa unui mit

Înclin să spun că toată lumea a auzit de Che Guevara, că toată lumea ştie, cu mai multe sau dimpotrivă, mai puţine detalii însemnătatea acestui erou pentru Cuba şi pentru Bolivia. Când mi-a picat în mână cartea, şi efectiv, acesta este cuvântul,
mi-a picat, nu aveam nici o idee despre contextul istoric, despre Războiul de Gherilă, şi despre însemnătatea faptelor de vitejie ale lui Che.
Această operă este rezultatul multor ani de muncă , de cercetări , de interviuri, de căutări şi de presupuneri bine documentate ale ziaristului şi medicului Reginaldo Ustariz Arze. Cartea este un elogiu adus lui El Commandante, şi se observă pe tot parcursul ei, admiraţia profundă pe care o poartă autorul, admiraţie de care va fi cuprins şi cititorul.
Urmărind viaţa lui Ernesto Guevara de la Serna, din copilărie, până la ultima confruntare, suntem purtaţi din Argentina, în Bolivia, Peru, Guatemala, Mexic şi Cuba, unde Che Guevara îl ajută pe Fidel Castro să preia puterea, şi din nou în Bolivia, unde îşi va găsi sfârşitul.
Unele capitole( foarte puţine) sunt scrise destul de haotic, se trece de la o idee la alta, de la un eveniment către altul, sunt introduse personaje prin poveşti prea lungi, dar având in vedere modul în care au fost adunate informaţiile, se poate trece peste acest aspect.
Este interesant, modul de expunere al informaţiilor, care au fost adunate din diverse mărturii, jurnale de război,ziare şi reviste ale vremii, comunicate radio sau interviuri pe care autorul le-a realizat personal, toate însoţite de fotografii, din care, mare parte, din arhiva personală a eroului.
Nu o să insist asupra caracterului istoric şi informativ al cărţii şi nici măcar asupra caracterului excepţional al acestui om, dar pot afirma spusele lui Jean Paul Sartre, cu referire la Che Guevara :"Fiinţa umană cea mai completă a epocii noastre".
Recomandarea : Trebuie citită!!!!

vineri, 12 februarie 2010

AIR la Bucureşti

Primul meu contact auditiv, bineînţeles, cu cei de la AIR, s-a produs într-o seară,ascultam la Radio Guerilla o emisiune, la care, nu ştiu prin ce întâmplare au rămas fără playlist, prin urmare au hotărât să difuzeze melodii cerute de ascultători. Combinaţia a fost fabuloasă, am ascultat un mix de genuri muzicale, din care acum îmi aduc aminte de: Rob Dougan , Koop si Air, de care nu auzisem până în momentul respectiv, dar al cărui nume mi l-am scris, în intenţia de căuta discografia.
Şi într-o zi, săptămâna trecută, am văzut un afiş relativ la concertul lor din Bucureşti, şi după 5 melodii (Trăiască youtube!), am decis să ma duc la concert.
Înfruntând toate bălţile, gheţarii pe cale de a se topi, maşinile care te stropeau din cap până în picioare, frigul de afară şi din sală, deschiderea cu întârziere a concertului, am reuşit să particip la un concert extraordinar, care mi-a adus în prim-plan o serie de trăiri, pe care pănă acum le obţineam doar consumând iarbă. A fost genul de concert care nu vrei să se termine, genul de concert la care nu vrei să aplauzi, pentru că aşa te trezeşti din visare şi simţi că te apropii de sfârşit, genul de concert la care te simţi conectat cu toţi oamenii, şi nu te deranjează nimic la nimeni, genul te concert care te eliberează , care te face să simţi că poţi trăi din nou, că poţi fii tu, aşa cum erai...
Cu mîndrie declar că mi-am învins pofta de a fuma o ţigară ! :)


joi, 11 februarie 2010

Pangramă

Pangramă vine din greacă: pan gramma, adică fiecare literă, şi înseamnă o propoziţie în care se folosesc toate literele din alfabet.
Cea mai cunoscută pangramă, este celebra frază folosită pentru testarea fonturilor
:"The quick brown fox jumps over the lazy dog".
Pentru limba română, încercarea de a folosi toate literele, chiar si cele atipice limbii( x,y,z, w) a dat naştere unor pangrame nu în totalitate românesti:
Muzicologă în bej vând whisky și tequila, preț fix.
Bând whisky, jazologul șprițuit vomă fix în tequila.
Ex-sportivul își fumează jucăuş ţigara bând whisky cu tequila.
Înjurând pițigăiat, zoofobul comandă vexat whisky și tequila.

Să sperăm, şi eventual, să participăm la găsirea unor pangrame cu mai puţin alcool. ;)

miercuri, 3 februarie 2010

Why don't you close your eyes and reinvent me

MASSIVE ATTACK - MEZZANINE



I'm a little curious of you in crowded scenes
And how serene your friends and fiends
We flew and strolled as two eliminated gently
Why don't you close your eyes and reinvent me

Daddy G

You knew you had a heart made of stone
You should have let me know
You could have let me know



We'll go 'till morning comes
And traffic grows
And windows hum

Daddy G

Spending all week with your friends
Give me evenings and weekends
Evenings and weekends


I could be yours
We can unwind
All these flaws
All these flaws

You'd agree it's a typical high
You fly as you watch your name go by
And once the name goes by
Not thicker than water nor thicker than mud
And the eight k thuds it does
Sunset so sickly
Let's make it quiet and quickly
Don't frown
Taste better on the way back down

I could be yours
We can unwind
All these flaws
All these flaws
All these flaws
Will lead to mine

We can unwind
All these flaws
All these flaws
Will lead to mine
Will see to
All these flaws
All these flaws
Will see to
All these flaws
Will lead to mine
We can unwind all our flaws
We can unwind all our flaws


Când auzi aşa ceva, nu poţi să spui decât: "Pur şi simplu superb!"

marți, 2 februarie 2010

La Scena - Supermarket


Primul musical independent din România---cum se autointitulează---, "Supermarket", este o piesă draguţă de seară, fără o acţiune efectivă, ce tratează tema societăţii de consum în care trăim şi de care ne lăsam conduşi. Personajele, foarte colorate, şi la propriu şi la figurat, se luptă cu obsesiile lor, exact ca şi în viaţa reală: deprimarea,incapacitatea de comunicare, dorinţa de a descoperi sensul vieţii, anxietatea, dorinţa de a fi cel mai bun şi într-un final, chiar şi iubirea.
Personal, am trecut printr-o serie de stări contradictorii de la început şi până la final, am dansat pe scenă cu actorii---chiar am fost foarte mulţumită de sincronizarea cu partenera mea :)---, am plâns cu sughiţuri, şi am râs cu lacrimi, am admirat prestaţia actorilor şi am fumat o ţigară lângă Luminiţa Gheorghiu( Moartea Domnului Lăzărescu).
De retinut :
-Câteva replici pur şi simplu demenţiale :"Încă o ţeapă a existenţei mele", "Destinul nu e tandru", "Am o nostalgie a nostalgiei", "Sentimentul de pustietate se trateaza cu răbdare şi tărie".
-Monologul Maşei referitor la pierderea valorilor, care impresionează atât prin conţinut, cât şi prin interpretare.
-O improvizaţie cu sticle de diverse mărimi şi diverse conţinuturi, pungi, hârtii şi cutii de chibrituri.
-Parfumul Romicelei, pe care nu l-am identificat( fir-ar să fie!!!)

luni, 1 februarie 2010

Momente în Paris


Ce mi-a placut în Paris:
- franţuzoaicele tinere, cu un stil vestimentar nedefinit,un amestec între nonconformism şi femininitate, bestial, şi imi pare rău că nu am avut curajul de a le face poze, dar data viitoare...
- reţeaua de metrou, şi legat de ea, faptul că în Noaptea de Anul Nou, era un îngrijitor care golea coşurile de gunoi şi le ştergea de praf!!!
- vânzătorul de la magazinul de la care mă aprovizionam cu ţigări, cu care chiar am reuşit să leg o conversaţie în franceză
- apartamentul în care am stat, foarte spaţios şi luminat
- sentimentul de tabără, pe care nu l-am mai simţit dintr-a 12-a
- lumea, în general, trece pe roşu
- vinul roşu cu brânză, produsele de patiserie cu cafea, sushi, scoicile şi prăjitura cu crema de lămâie :)
- deşi toată lumea fumează pe stradă, nu sunt resturi de ţigară pe jos
Ce nu mi-a placut în Paris:
- nu se fumează în baruri, restaurante, şi nici măcar în cluburi
- turiştii necivilizaţi, care ( minune!!!) nu erau români
-cozile infernale de la muzee