Covenant în CONTROL

Joi seara, 8.04.2010, am ajuns, la concertul suedezilor de la Covenant în Control, după multe peripeţii (când ne-am hotarât sa mergem biletele erau SOLD OUT - am avut noroc cu organizatoarea evenimentului care s-a lăsat impresionată de rugăminţile unei amice, şi ne-a făcut rost de bilete - şi am plecat cu bateria de la camera foto descărcată - am reuşit să o încarc într-un bar :).
Concertul a început cu întârziere, dar cu acest aspect m-am obişnuit deja, cu Brada lui Novac, care timp de aproximativ o oră ne-a , sau cel puţin pe mine m-a, încântat cu diverse mixuri.
În aplauzele publicului şi într-un nor de fum şi-au făcut apariţia si cei 3 de la Covenant, care au susţinut un show pe cinste. Interpretul, magistral, m-a impresionat modul în care trăia muzica, a coborât printre spectatori, spre disperarea gărzilor de corp, care nu ştiau cum să-l scoată mai repede, se apropia de marginea scenei pentru a fi mai aproape de noi, două bis-uri şi multe mulţumiri, ne-au arătat că şi ei au fost la fel de impresionaţi...
Eu am fost destul de ocupată să fac poze, şi trebuie să-i mulţumesc domnişoarei( fan autodeclarat), care m-a lăsat în faţa scenei, în locul ei, să fac nişte prim-planuri :)...
Şi încă mai trebuie să-mi cer scuze, unui individ, pe care l-am călcat în picioare, efectiv, în timpul ultimei melodii, şi care m-a lăsat mută, când, după ce i-am cerut scuze, mi-a replicat :" Sunt prea tari , ca să mai conteze altceva!" :)

http://picasaweb.google.com/AmzaDiana/Covenant#

Pantomimă

Este pantomima teatru sau nu? Cu această întrebare a fost deschisă piesa "Noi", sub îndrumarea lui Dan Puric, de la teatrul Raspsodia. Şi ca să răspunzi acestei întrebări, poate ar trebui să ştii mai întâi ce este teatrul, atât ca manifestare artistică, dar şi din perspectiva rezultatului unei reprezentaţii teatrale asupra sufletului şi minţtii tale.
Că pantomima este un teatru al simbolurilor, se ştie, ceea ce mi se pare cu adevărat important este interpretarea personală a acestor simboluri, pentru că, neexistând cuvinte( interpretabile şi ele de altfel, dar într-o măsură mai mică), spectatorului îi este dat dreptul la imaginaţie, dreptul la viziune proprie, dreptul de a-şi scrie propria experienţă, dreptul la trăiri impresionante.
Ca şi actor de pantomimă, expresivitatea joacă un rol deosebit de important, apoi coordonarea minţii şi a sufletului cu mişcările corpului este cea care transmite mesajele, simbolurile. Să fii actor de pantomimă, înseamnă să trăieşti cu pasiune, să îi faci pe cei din jurul tău să trăiască prin tine, să le dai câte o bucăţică din tine şi, totuşi să rămâi întreg.
Şi la întrebarea de la începutul spectacolului, am răspuns, perfect convinsă, "Pantomima este mai mult decât teatru!".

Improvizaţie

Săptămâna trecută, luni, 22.02.2010, am ajuns , din pură întâmplare--- ca de obicei---, la un spectacol de improvizaţie al trupei Improvisneyland, în El Comandante. Şi, deşi se anunţa a fi foarte plictisitor, în sală fiind maxim 20 de persoane, băieţii+fata, au reuşit un spectacol mai mult decât extraordinar, care mi-a alungat toată starea de proastă dispoziţie, din ziua respectivă, plus că mi-am propus să ajung să îi văd şi a doua zi. Ce mi-a plăcut a fost exuberanţa şi pasiunea acestor oameni pentru ceea ce fac, faptul că nu s-au descurajat în faţa unui public "numeros", vitalitatea şi deschiderea către public, şi nu în ultimul rând umorul de bună calitate.
Ca şi recomandare, trebuie văzuţi, dar nu o dată, ci de mai multe ori, pentru a înţelege foarte bine ceea ce fac şi munca deosebită.
Pentru detalii :

http://improvisneyland.wordpress.com/

AIR la Bucureşti

Primul meu contact auditiv, bineînţeles, cu cei de la AIR, s-a produs într-o seară,ascultam la Radio Guerilla o emisiune, la care, nu ştiu prin ce întâmplare au rămas fără playlist, prin urmare au hotărât să difuzeze melodii cerute de ascultători. Combinaţia a fost fabuloasă, am ascultat un mix de genuri muzicale, din care acum îmi aduc aminte de: Rob Dougan , Koop si Air, de care nu auzisem până în momentul respectiv, dar al cărui nume mi l-am scris, în intenţia de căuta discografia.
Şi într-o zi, săptămâna trecută, am văzut un afiş relativ la concertul lor din Bucureşti, şi după 5 melodii (Trăiască youtube!), am decis să ma duc la concert.
Înfruntând toate bălţile, gheţarii pe cale de a se topi, maşinile care te stropeau din cap până în picioare, frigul de afară şi din sală, deschiderea cu întârziere a concertului, am reuşit să particip la un concert extraordinar, care mi-a adus în prim-plan o serie de trăiri, pe care pănă acum le obţineam doar consumând iarbă. A fost genul de concert care nu vrei să se termine, genul de concert la care nu vrei să aplauzi, pentru că aşa te trezeşti din visare şi simţi că te apropii de sfârşit, genul de concert la care te simţi conectat cu toţi oamenii, şi nu te deranjează nimic la nimeni, genul te concert care te eliberează , care te face să simţi că poţi trăi din nou, că poţi fii tu, aşa cum erai...
Cu mîndrie declar că mi-am învins pofta de a fuma o ţigară ! :)

La Scena - Supermarket

Primul musical independent din România---cum se autointitulează---, "Supermarket", este o piesă draguţă de seară, fără o acţiune efectivă, ce tratează tema societăţii de consum în care trăim şi de care ne lăsam conduşi. Personajele, foarte colorate, şi la propriu şi la figurat, se luptă cu obsesiile lor, exact ca şi în viaţa reală: deprimarea,incapacitatea de comunicare, dorinţa de a descoperi sensul vieţii, anxietatea, dorinţa de a fi cel mai bun şi într-un final, chiar şi iubirea.
Personal, am trecut printr-o serie de stări contradictorii de la început şi până la final, am dansat pe scenă cu actorii---chiar am fost foarte mulţumită de sincronizarea cu partenera mea :)---, am plâns cu sughiţuri, şi am râs cu lacrimi, am admirat prestaţia actorilor şi am fumat o ţigară lângă Luminiţa Gheorghiu( Moartea Domnului Lăzărescu).
De retinut :
-Câteva replici pur şi simplu demenţiale :"Încă o ţeapă a existenţei mele", "Destinul nu e tandru", "Am o nostalgie a nostalgiei", "Sentimentul de pustietate se trateaza cu răbdare şi tărie".
-Monologul Maşei referitor la pierderea valorilor, care impresionează atât prin conţinut, cât şi prin interpretare.
-O improvizaţie cu sticle de diverse mărimi şi diverse conţinuturi, pungi, hârtii şi cutii de chibrituri.
-Parfumul Romicelei, pe care nu l-am identificat( fir-ar să fie!!!)