Sfaturi utile

Nu face promisiuni când eşti FERICIT
Nu răspunde când eşti FURIOS
Nu lua decizii când eşti TRIST

***Nu trimite SMS-uri cand esti BEAT :)

Spaţiul personal

Spaţiul intim, locul în care eşti tu cel adevărat, fără măsti, fără umbre, fără prejudecăţi, locul în care te regăseşti, locul în care poţi să urli de durere, locul în care îţi poţi arăta slabiciunile...
Spaţiul neinvadat, spaţiul în care te poţi reîntoarce oricând şi care îţi dă puterea de a o lua de la capat, este spaţiul în care devii copil neajutorat, spaţiul în care eşti în acelaşi timp şi protector şi protejat.
Unde te identifici ca întreg, unde comunici, plin de sentimente şi în acelaşi timp atât de gol...
Este dialogul cu Dumnezeu, cu Creatorul , cu divinitatea, este rugăciunea, atât de firească, atât de semnificativă, pură, fără graniţe...

O clipă suspendată în eternitate

Momentul tău de autenticitate a cărui rememorare te face să simţi aceea bucurie tristă, care nu e nici regret, nici suferinţă, nici dorinţă, şi deşi fizic eşti perfect capabil, ai intrat într-o stare de letargie psihico-emoţională, în care doar retrăieşti cu încetinitorul...

Dispoziţie

Am asa o dispoziţie de a scrie şi a scrie, să-mi scriu toate gândurile
şi să ascult muzică, să stau să mănânc îngheţată, mi-e dor de
vremurile în care stăteam şi fumam o ţigară şi beam cafea în bucătărie
şi îmi aranjam în minte toate gândurile, în sertare, fiecare după
importanţă, încercând să le accept pe cele cu care nu eram de acord,
făcându-mi planuri , şi ţesând iluzii...
Mi-e dor de primăvară, am un dor nebun să ma plimb ..

Provocarea

Şi asta e provocarea! Cât poţi rezista să trăiesti şi în acelaşi timp să nu trăiesti? Şi nu e minciuna, pentru că ceea ce simţi e atât de autentic şi atât de pur şi produce atâta extaz, dar nu poate fi transpus în realitate întrucât atâta suferinţă ascunde plăcerea aceasta!

Despre simţuri şi emoţii

Realitatea, sau cel puţin ceea ce numim noi realitate, ni se dezvăluie cu ajutorul simţurilor.Gustăm, auzim, vedem, mirosim şi putem simţi căldură, frig , durere sau presiune, dar ce este cu adevărat impresionant este să analizăm ce schimbări provoacă senzaţiile percepute în fiecare dintre noi, să analizăm emoţiile, să ne dăm seama la ce stimuli suntem cei mai receptivi şi care dintre aceştia ne mişcă cel mai puternic. Şi la care dintre aceste simţuri putem renunţa cel mai uşor, sau dimpotrivă, care ni se pare indispensabil?
Ştiu la care dintre ele aş renunţa primul, simţul tactil, nu mi-ar fi uşor, gândindu-mă numai la iarba verde şi cum vizualizez toată primăvara când îmi trec mâna prin ea, gândindu-mă cum mă cuprinde sentimentul libertăţii când picioarele simt nisipul fierbinte şi apa caldă a mării şi cele mai pure gânduri când atingi o floare delicată.
Iar de acum începe războiul, să fie gustul, să fie mirosul următorul de care m-aş putea debarasa? Oare ce ar fi mai puţin chinuitor să mă întreb: ce gust are zmeura pe care o degust, sau când mănânc o ciocolată, mi-ar fi uşor să nu simt plăcerea provocată de contactul papilelor gustative cu fiecare moleculă dulce sau să renunţ la adulmecarea perelor coapte( ce mă duce cu gândul instant la anii copilăriei nevinovate), a ploii pe asfaltul încins( ce naşte în mine sentimentul de a mulţumii divinităţii), a varului pe pereţii proaspăt renovaţi ( care îmi aduce în faţă ideea de spital şi toate amintirile legate de acesta), a cauciucului scrâşnit (evoluţie şi societate) sau a parfumului preferat( care mă umple de optimism şi încredere) ?
Iar dintre auz şi vedere ce ar fi mai de preţ de păstrat?
Imaginea revoltător de idilică a pomilor înfloriţi, a curcubeului perfect, a picăturilor de rouă care se preling pe firele de iarbă, a castelelor ce sclipesc sub lumina lunii sau a clădirilor moderne ce zac sub lumina reflectoarelor, a unui tablou fantastic sau a unei sculpturi excepţionale, o carte plină de învăţăminte sau un film de animaţie, o rochie ce ţi-o poţi doar închipui pe tine, fără a-i cunoaşte culoarea şi fără a avea o imagine de ansamblu, cum să pierzi atâtea culori, culori tari violente sau culori pastelate irizate? Şi nu, nici un răsărit şi nici un apus nu seamănă cu celălalt...şi cum să nu îţi mai vezi părinţi, prieteni sau copii şi nepoţi şi persoana iubită?
Şi sunetul...sunetul frunzelor farâmiţate de tălpile goale, îţi prezintă în imaginaţie cea mai colorată toamnă, sunetul imperceptibil al unui ac lovindu-se de gresia din bucătătarie, sunetul valurilor mării, îti arată o mare albastră şi un nisip auriu ce străluceşte sub razele soarelui, în timp ce din depărtare se aud voci de oameni abia treziţi cărora poţi să le simţi emoţia de a trăi o zi fabuloasă, şi râul acela pe care îl auzeai şerpuind printre copaci, nu îţi trezeşte el, presimţirea unei primăveri luminoase, sentimentul de iubire necondiţionată? Şi muzica? Există oare ceva mai sublim de atât, o modalitate de a simţi mai bine extaz, voluptatea vieţii, iubire şi ură, plăcere şi durere, cădere şi înălţare, deprimare şi încredere, relaxare şi încordare, energie vitală şi moarte şi frustrare?
Să simţi nu numai psihic, ci şi fizic un cântec? Să vezi cum te energizează, sau dimpotrivă să simţi cum te rupi atunci când asculţi o melodie?
1.Auz
2.Vedere
3.Miros
4.Gust
5 Simţ tactil

My bucket list(idee preluată şi prelucrată)

Se spune că un procentaj de 96% din oameni nu doreşte să işi cunoască momentul exact al morţii. Eu cred că fac parte, mai degrabă, din cei 4%. Şi dacă, iniţial, am tins către majoritate, doar din perspectiva faptului că aş fi foarte dezamăgită şi aş începe să mă panichez la aflarea momentului ultimei respiraţii, în cele din urmă mi-am dat seama că nu există privilegiu mai mare decât cunoaşterea acestei clipe.
Care ar fi cele mai arzătoare , sau cele mai nebuneşti, sau cele mai profunde, cele mai pline de inspiraţie dorinţe înainte de a muri?
Lista mea de dorinţe începe azi, nu ştiu când şi dacă se termină, dar sper să reuşesc să bifez cea mai mare parte din item-uri:
1. Vizită India, Japonia(dacă s-ar putea primăvara când sunt cireşii înfloriţi), China, Thailanda, Iordania, Norvegia, Peru, Argentina, Chile, Cuba, Bolivia, Maroc, Portugalia....şi cred ca mai sunt :).
2.Să cânt la pian Lacrimosa - Lacrima Mosa.
3.Să pictez un tablou pe care să mi-l pun pe perete.
4.Să sar cu paraşuta sau coarda elastică/să fac alpinism.
5.Să îmi tatuez floarea de cireş mult visată .
6.Să ajut un om să renunţe la un viciu.
7.Să experimentez Satori.
8.Să plantez un pom/copac.
9.Să fac origami.
10.Să asist la o operaţie(cardiochirurgie sau neurochirurgie).
11.Să lucrez cu copii cu dizabilităti.
12.Să găsesc parfumul care rezonează cu mine.
13. Să cânt în faţa unui public.