Astăzi... Pink Floyd

Melodia aceasta am ascultat-o o zi întreagă, şi de fiecare dată am simţit-o cu o intensitate mai mare, şi de fiecare dată câte un gol în stomac...şi efectiv, un fior până în adâncul inimii, şi de fiecare dată alt amestec de senzaţii...
Tot ce pot să spun este că mi-aş dori ca fiecare dintre noi să poată trăi ceva similar în momentul în care ascultă o melodie.
Şi, nu înţeleg de ce...pur şi simplu, mi-am dat seama că am dobândit răbdarea necesară maturizării mele.

Cărţi on-line

Literatură naţională :

http://romaniaeuropa.com/
http://editura.liternet.ro
http://www.polirom.ro/biblioteca-online/
http://www.dozazilnica.ro/
http://cartiaz.ro/
http://biblior.net/
http://e-librarie.ro/

Literatură internaţională:

http://www.literature.org/
http://www.gutenberg.org/wiki/Main_Page
http://www.bibliomania.com
http://manybooks.net/
http://digital.library.upenn.edu/books/search.html
http://www.literatureproject.com/
http://www.refdesk.com/factency.html
http://www.fullbooks.com/
http://www.fiction.us/
http://www.classicreader.com/
http://www.classicbookshelf.com/library/
http://www.scribd.com/

Pantomimă

Este pantomima teatru sau nu? Cu această întrebare a fost deschisă piesa "Noi", sub îndrumarea lui Dan Puric, de la teatrul Raspsodia. Şi ca să răspunzi acestei întrebări, poate ar trebui să ştii mai întâi ce este teatrul, atât ca manifestare artistică, dar şi din perspectiva rezultatului unei reprezentaţii teatrale asupra sufletului şi minţtii tale.
Că pantomima este un teatru al simbolurilor, se ştie, ceea ce mi se pare cu adevărat important este interpretarea personală a acestor simboluri, pentru că, neexistând cuvinte( interpretabile şi ele de altfel, dar într-o măsură mai mică), spectatorului îi este dat dreptul la imaginaţie, dreptul la viziune proprie, dreptul de a-şi scrie propria experienţă, dreptul la trăiri impresionante.
Ca şi actor de pantomimă, expresivitatea joacă un rol deosebit de important, apoi coordonarea minţii şi a sufletului cu mişcările corpului este cea care transmite mesajele, simbolurile. Să fii actor de pantomimă, înseamnă să trăieşti cu pasiune, să îi faci pe cei din jurul tău să trăiască prin tine, să le dai câte o bucăţică din tine şi, totuşi să rămâi întreg.
Şi la întrebarea de la începutul spectacolului, am răspuns, perfect convinsă, "Pantomima este mai mult decât teatru!".

Cel mai frumos compliment

Gabriel Garcia Marquez, spunea că :"Secretul fericirii este să faci numai ceea ce te pasionează". Şi încă nu îmi dau seama dacă este adevărat sau nu, dar pot să spun că este plăcut să mă regăsesc cu ajutorul a ceea ce îmi place cu adevărat: să râd, să mă joc, să mă plimb, să beau un ceai cald sau un pahar de vin citind o carte, să întâlnesc oameni vechi sau noi, să descopăr locuri excepţionale care ţi se prind de suflet de la prima vedere, să cânt şi să dansez.
Pentru mine, muzica şi, ca o extensie a ei, dansul, a fost cel mai bun tovarăş, cea care mi-a descris sufletul, fără de care simţeam că nu sunt întreagă, şi înţeleg acum profunzimea legăturii dintre noi, gândindu-mă la perioada în care nu puteam să ascult nici o melodie, pentru că s-a rupt ceva în mine. Şi sentimentul de satisfacţie pe care îl ai, o dată la ceva timp, când întâlneşti o melodie care se mulează pe tine, tocmai atunci când credeai că nu mai există nimic deosebit.
Şi dansul...maniera perfectă de a-ţi expune sufletul.
Iar cineva a spus despre mine:"Când o vezi dansând pe fata asta, îţi dai seama că viaţa chiar e mişto!"

Playing for change

Despre proiectul Playing for Change, am auzit cândva, săptămâna trecută, şi nu pot să mă abţin să nu laud rezultatul. Plecând de la principiul, "Muzica ne uneşte", iniţiatorii mişcării au înregistrat câţiva artişti de stradă din toate colţurile lumii, interpretând live diverse melodii celebre sau mai puţin, pe care apoi le-au montat, rezultând :

Mai multe detalii despre proiect, pe pagina oficială :

http://www.playingforchange.com/

Improvizaţie

Săptămâna trecută, luni, 22.02.2010, am ajuns , din pură întâmplare--- ca de obicei---, la un spectacol de improvizaţie al trupei Improvisneyland, în El Comandante. Şi, deşi se anunţa a fi foarte plictisitor, în sală fiind maxim 20 de persoane, băieţii+fata, au reuşit un spectacol mai mult decât extraordinar, care mi-a alungat toată starea de proastă dispoziţie, din ziua respectivă, plus că mi-am propus să ajung să îi văd şi a doua zi. Ce mi-a plăcut a fost exuberanţa şi pasiunea acestor oameni pentru ceea ce fac, faptul că nu s-au descurajat în faţa unui public "numeros", vitalitatea şi deschiderea către public, şi nu în ultimul rând umorul de bună calitate.
Ca şi recomandare, trebuie văzuţi, dar nu o dată, ci de mai multe ori, pentru a înţelege foarte bine ceea ce fac şi munca deosebită.
Pentru detalii :

http://improvisneyland.wordpress.com/