O clipă suspendată în eternitate

Momentul tău de autenticitate a cărui rememorare te face să simţi aceea bucurie tristă, care nu e nici regret, nici suferinţă, nici dorinţă, şi deşi fizic eşti perfect capabil, ai intrat într-o stare de letargie psihico-emoţională, în care doar retrăieşti cu încetinitorul...

Dispoziţie

Am asa o dispoziţie de a scrie şi a scrie, să-mi scriu toate gândurile
şi să ascult muzică, să stau să mănânc îngheţată, mi-e dor de
vremurile în care stăteam şi fumam o ţigară şi beam cafea în bucătărie
şi îmi aranjam în minte toate gândurile, în sertare, fiecare după
importanţă, încercând să le accept pe cele cu care nu eram de acord,
făcându-mi planuri , şi ţesând iluzii...
Mi-e dor de primăvară, am un dor nebun să ma plimb ..

Provocarea

Şi asta e provocarea! Cât poţi rezista să trăiesti şi în acelaşi timp să nu trăiesti? Şi nu e minciuna, pentru că ceea ce simţi e atât de autentic şi atât de pur şi produce atâta extaz, dar nu poate fi transpus în realitate întrucât atâta suferinţă ascunde plăcerea aceasta!

Comentarii

Am conceput o listă a celor mai originale comentarii la melodiile de pe youtube(este o listă mică, deocamdată)
1)I wanna rape my ex on this song – Deftones – My own summer
2)I would have unprotected sex with this song any day – Massive Attack – Paradise Circus (Gui Boratto Remix)
3)These guys put the TC in THC... – Thievery Corporation – Sun Moon and Stars
4)Who needs therapy when you have Thievery? - Thievery Corporation – Tomorrow
5)Planning of fucking tonight? Planning on murdering someone tonight? Planning on fucking someone and then murdering them? Let this be your soundtrack.
Massive Attack – Inertia creeps
6)There should be a "love" button for this song...not only like - The Mono Jacks - Maria
7)This girl is seduction personified - Nouvelle Vague - Love will tear us apart
8)If aliens will ever try to take over earth, play them this album. They'll be scared that humans made stuff like that, and leave immediately -  Fluke - Kitten Moon

Psihodelic

Cu referire, în special , la genul muzical , dar şi la alte elemente ce induc stări de semi-visare şi halucinaţii, cu trimitere spre psihoză.
Din:psihedelic+psihoză

All day songs

Sau melodii de toată ziua, adică acele melodii pe care le descoperi , întâmplător, prin winamp, pe youtube sau pe facebook, melodii pe care le primeşti de la prieteni, sau pe care le auzi prin locurile prin care te preumbli, şi pe care le asculţi o zi întreagă, uneori chiar mai mult de o zi, şi care îţi rămân lipite de suflet pentru totdeauna.
Încep încă o listă, care sper că nu se va termina niciodată...(ordinea e întâmplătoare)
1.Pink Floyd - Comfortably Numb
2. Sneaker Pimps - After every party I die
3. Radiohead - Sail to the moon
4. Placebo - Without you I'm nothing
5. Archive - Again
6. Theatre oh Tragedy - A distance there is
7. IAMX - This will make you love again
8. Deftones - Simple man
9. Trespassers William - Love you more
10. Lacrimosa - Lacrima Mosa
11. Muse - Showbiz
12. Nouvelle Vague - In a manner of speaking
13. Tricky - Car Crash
14. Sysyphe - Sinking
15. The Smiths - How soon is now?

Despre simţuri şi emoţii

Realitatea, sau cel puţin ceea ce numim noi realitate, ni se dezvăluie cu ajutorul simţurilor.Gustăm, auzim, vedem, mirosim şi putem simţi căldură, frig , durere sau presiune, dar ce este cu adevărat impresionant este să analizăm ce schimbări provoacă senzaţiile percepute în fiecare dintre noi, să analizăm emoţiile, să ne dăm seama la ce stimuli suntem cei mai receptivi şi care dintre aceştia ne mişcă cel mai puternic. Şi la care dintre aceste simţuri putem renunţa cel mai uşor, sau dimpotrivă, care ni se pare indispensabil?
Ştiu la care dintre ele aş renunţa primul, simţul tactil, nu mi-ar fi uşor, gândindu-mă numai la iarba verde şi cum vizualizez toată primăvara când îmi trec mâna prin ea, gândindu-mă cum mă cuprinde sentimentul libertăţii când picioarele simt nisipul fierbinte şi apa caldă a mării şi cele mai pure gânduri când atingi o floare delicată.
Iar de acum începe războiul, să fie gustul, să fie mirosul următorul de care m-aş putea debarasa? Oare ce ar fi mai puţin chinuitor să mă întreb: ce gust are zmeura pe care o degust, sau când mănânc o ciocolată, mi-ar fi uşor să nu simt plăcerea provocată de contactul papilelor gustative cu fiecare moleculă dulce sau să renunţ la adulmecarea perelor coapte( ce mă duce cu gândul instant la anii copilăriei nevinovate), a ploii pe asfaltul încins( ce naşte în mine sentimentul de a mulţumii divinităţii), a varului pe pereţii proaspăt renovaţi ( care îmi aduce în faţă ideea de spital şi toate amintirile legate de acesta), a cauciucului scrâşnit (evoluţie şi societate) sau a parfumului preferat( care mă umple de optimism şi încredere) ?
Iar dintre auz şi vedere ce ar fi mai de preţ de păstrat?
Imaginea revoltător de idilică a pomilor înfloriţi, a curcubeului perfect, a picăturilor de rouă care se preling pe firele de iarbă, a castelelor ce sclipesc sub lumina lunii sau a clădirilor moderne ce zac sub lumina reflectoarelor, a unui tablou fantastic sau a unei sculpturi excepţionale, o carte plină de învăţăminte sau un film de animaţie, o rochie ce ţi-o poţi doar închipui pe tine, fără a-i cunoaşte culoarea şi fără a avea o imagine de ansamblu, cum să pierzi atâtea culori, culori tari violente sau culori pastelate irizate? Şi nu, nici un răsărit şi nici un apus nu seamănă cu celălalt...şi cum să nu îţi mai vezi părinţi, prieteni sau copii şi nepoţi şi persoana iubită?
Şi sunetul...sunetul frunzelor farâmiţate de tălpile goale, îţi prezintă în imaginaţie cea mai colorată toamnă, sunetul imperceptibil al unui ac lovindu-se de gresia din bucătătarie, sunetul valurilor mării, îti arată o mare albastră şi un nisip auriu ce străluceşte sub razele soarelui, în timp ce din depărtare se aud voci de oameni abia treziţi cărora poţi să le simţi emoţia de a trăi o zi fabuloasă, şi râul acela pe care îl auzeai şerpuind printre copaci, nu îţi trezeşte el, presimţirea unei primăveri luminoase, sentimentul de iubire necondiţionată? Şi muzica? Există oare ceva mai sublim de atât, o modalitate de a simţi mai bine extaz, voluptatea vieţii, iubire şi ură, plăcere şi durere, cădere şi înălţare, deprimare şi încredere, relaxare şi încordare, energie vitală şi moarte şi frustrare?
Să simţi nu numai psihic, ci şi fizic un cântec? Să vezi cum te energizează, sau dimpotrivă să simţi cum te rupi atunci când asculţi o melodie?
1.Auz
2.Vedere
3.Miros
4.Gust
5 Simţ tactil

My bucket list(idee preluată şi prelucrată)

Se spune că un procentaj de 96% din oameni nu doreşte să işi cunoască momentul exact al morţii. Eu cred că fac parte, mai degrabă, din cei 4%. Şi dacă, iniţial, am tins către majoritate, doar din perspectiva faptului că aş fi foarte dezamăgită şi aş începe să mă panichez la aflarea momentului ultimei respiraţii, în cele din urmă mi-am dat seama că nu există privilegiu mai mare decât cunoaşterea acestei clipe.
Care ar fi cele mai arzătoare , sau cele mai nebuneşti, sau cele mai profunde, cele mai pline de inspiraţie dorinţe înainte de a muri?
Lista mea de dorinţe începe azi, nu ştiu când şi dacă se termină, dar sper să reuşesc să bifez cea mai mare parte din item-uri:
1. Vizită India, Japonia(dacă s-ar putea primăvara când sunt cireşii înfloriţi), China, Thailanda, Iordania, Norvegia, Peru, Argentina, Chile, Cuba, Bolivia, Maroc, Portugalia....şi cred ca mai sunt :).
2.Să cânt la pian Lacrimosa - Lacrima Mosa.
3.Să pictez un tablou pe care să mi-l pun pe perete.
4.Să sar cu paraşuta sau coarda elastică/să fac alpinism.
5.Să îmi tatuez floarea de cireş mult visată .
6.Să ajut un om să renunţe la un viciu.
7.Să experimentez Satori.
8.Să plantez un pom/copac.
9.Să fac origami.
10.Să asist la o operaţie(cardiochirurgie sau neurochirurgie).
11.Să lucrez cu copii cu dizabilităti.
12.Să găsesc parfumul care rezonează cu mine.
13. Să cânt în faţa unui public.

Thievery Corporation In Sofia

Şi am ajuns şi la Sofia...la concertul celor de la Thievery Corporation,şi tot drumul pe tren mi-au sunat în cap două fraze:
1. Who needs therapy when you have Thievery?
2. These guys put the TC(Thievery Corporation), in THC ( THC-substanţa activă din marijuana).
Concertul a fost magnific, cei doi talentaţi artişti, alături de prietenii lor din Africa de Sud, Brazilia, Argentina, America de Nord, au reuşit mai mult decât un spectacol.
Am fost acolo , în primul rând, aproape de toată nebunia, atât de aproape de scenă, încât iţi venea să sari de gard direct lângă ei şi am simţit tot schimbul de energie între ei şi public, comunicarea a fost excelentă.
Şi bulgarii au fost un public pe măsură, tot concertul au dansat, au cântat, au ovaţionat, au aplaudat...
Au fost nevoiţi să se intoarcă de trei ori pe scenă, pentru că nu ne opream din aplaudat şi din strigat... ultima melodie a fost cântată în lacrimi...de fericire.
Au plecat de acolo împliniţi, aşa cum de altfel am plecat şi noi :).
Aşa că îi aşteptăm şi în Ro!

...Şi

Să găseşti o melodie, care să te ungă pe suflet şi să te taie până la os...Să descoperi divinul şi veninul ...

Serendipity

Weekend-ul acesta am ajuns la Serendipity Tea, o ceainărie extrem de simpatică. La numărul 12, de pe Dumbrava Roşie, te întâmpină o plăcuţă ponosită( dacă eşti suficient de norocos/oasă să o observi)înaintea unei porţi deschise, dar dincolo de care nu se vede nimic...şi te întrebi, în ce direcţie trebuie să mergi, dar dacă ai curaj să înaintezi printre copaci ( erau proaspăt înfloriţi, mirosea superb) ţi se deschide în faţă o curte interioară frumos pavată, îngrijită , plină de flori şi atât de intimă , că primul instinct e să te întorci, crezând că ai nimerit în curtea cuiva.
Şi totuşi m-am aşezat la prima masă liberă şi ochii mi-au picat pe domnişoarele de la masa vecină care pictau de zor nişte vase de ceramică albă, şi m-am prins, pe parcurs, că puteai să îţi cumperi vasul, primeai culori şi în funcţie de imaginaţie şi de măiestrie, te puteai juca în voie :).
Meniul, ca la toate ceainăriile, interminabil, aşa că am început cu o cafea, să avem timp să studiem; la fiecare ceai, în afară de compoziţie era scrisă şi o mică istorie, precum şi câteva indicaţii.
Interiorul, deşi l-am văzut în trecere, mi-a atras atenţia prin faptul că fiecare măsuţă puteai să o transformi într-un mic separeu, prin simpla desfacere a unor separatoare de lemn, în plus nişte tablouri trăznite pe pereţi, culori vii, cutii mari de ceaiuri şi diverse arome...
Două leagăne, pe care le-am urmărit toată după-amiaza, dar de fiecare dată când se eliberau, era cineva mai rapid, trei mâţe leneşe , dar simpatice-foc,biscuiţii cu ciocolată şi dulceaţa de trandafiri, vecinele noastre pictoriţe, cuplul din spatele meu care juca domino, cuplul din faţa mea care stătea pur şi simplu de vorbă, o domnişoară ce citea fascinată o carte, soarele care ne ardea, apoi vântul care se juca prin păr, şi nu în ultimul rând, amicele mele au făcut o amiază demnă de ţinut minte.

Placebo - Blind

Blind şi Requiem for a dream
Nu cred că o să reuşesc vreodată să ma uit la videoclipul acesta fără să mă treacă fiori/lacrimi...

Covenant în CONTROL

Joi seara, 8.04.2010, am ajuns, la concertul suedezilor de la Covenant în Control, după multe peripeţii (când ne-am hotarât sa mergem biletele erau SOLD OUT - am avut noroc cu organizatoarea evenimentului care s-a lăsat impresionată de rugăminţile unei amice, şi ne-a făcut rost de bilete - şi am plecat cu bateria de la camera foto descărcată - am reuşit să o încarc într-un bar :).
Concertul a început cu întârziere, dar cu acest aspect m-am obişnuit deja, cu Brada lui Novac, care timp de aproximativ o oră ne-a , sau cel puţin pe mine m-a, încântat cu diverse mixuri.
În aplauzele publicului şi într-un nor de fum şi-au făcut apariţia si cei 3 de la Covenant, care au susţinut un show pe cinste. Interpretul, magistral, m-a impresionat modul în care trăia muzica, a coborât printre spectatori, spre disperarea gărzilor de corp, care nu ştiau cum să-l scoată mai repede, se apropia de marginea scenei pentru a fi mai aproape de noi, două bis-uri şi multe mulţumiri, ne-au arătat că şi ei au fost la fel de impresionaţi...
Eu am fost destul de ocupată să fac poze, şi trebuie să-i mulţumesc domnişoarei( fan autodeclarat), care m-a lăsat în faţa scenei, în locul ei, să fac nişte prim-planuri :)...
Şi încă mai trebuie să-mi cer scuze, unui individ, pe care l-am călcat în picioare, efectiv, în timpul ultimei melodii, şi care m-a lăsat mută, când, după ce i-am cerut scuze, mi-a replicat :" Sunt prea tari , ca să mai conteze altceva!" :)

http://picasaweb.google.com/AmzaDiana/Covenant#

Astăzi... Pink Floyd

Melodia aceasta am ascultat-o o zi întreagă, şi de fiecare dată am simţit-o cu o intensitate mai mare, şi de fiecare dată câte un gol în stomac...şi efectiv, un fior până în adâncul inimii, şi de fiecare dată alt amestec de senzaţii...
Tot ce pot să spun este că mi-aş dori ca fiecare dintre noi să poată trăi ceva similar în momentul în care ascultă o melodie.
Şi, nu înţeleg de ce...pur şi simplu, mi-am dat seama că am dobândit răbdarea necesară maturizării mele.

Cărţi on-line

Literatură naţională :

http://romaniaeuropa.com/
http://editura.liternet.ro
http://www.polirom.ro/biblioteca-online/
http://www.dozazilnica.ro/
http://cartiaz.ro/
http://biblior.net/
http://e-librarie.ro/

Literatură internaţională:

http://www.literature.org/
http://www.gutenberg.org/wiki/Main_Page
http://www.bibliomania.com
http://manybooks.net/
http://digital.library.upenn.edu/books/search.html
http://www.literatureproject.com/
http://www.refdesk.com/factency.html
http://www.fullbooks.com/
http://www.fiction.us/
http://www.classicreader.com/
http://www.classicbookshelf.com/library/
http://www.scribd.com/

Pantomimă

Este pantomima teatru sau nu? Cu această întrebare a fost deschisă piesa "Noi", sub îndrumarea lui Dan Puric, de la teatrul Raspsodia. Şi ca să răspunzi acestei întrebări, poate ar trebui să ştii mai întâi ce este teatrul, atât ca manifestare artistică, dar şi din perspectiva rezultatului unei reprezentaţii teatrale asupra sufletului şi minţtii tale.
Că pantomima este un teatru al simbolurilor, se ştie, ceea ce mi se pare cu adevărat important este interpretarea personală a acestor simboluri, pentru că, neexistând cuvinte( interpretabile şi ele de altfel, dar într-o măsură mai mică), spectatorului îi este dat dreptul la imaginaţie, dreptul la viziune proprie, dreptul de a-şi scrie propria experienţă, dreptul la trăiri impresionante.
Ca şi actor de pantomimă, expresivitatea joacă un rol deosebit de important, apoi coordonarea minţii şi a sufletului cu mişcările corpului este cea care transmite mesajele, simbolurile. Să fii actor de pantomimă, înseamnă să trăieşti cu pasiune, să îi faci pe cei din jurul tău să trăiască prin tine, să le dai câte o bucăţică din tine şi, totuşi să rămâi întreg.
Şi la întrebarea de la începutul spectacolului, am răspuns, perfect convinsă, "Pantomima este mai mult decât teatru!".

Cel mai frumos compliment

Gabriel Garcia Marquez, spunea că :"Secretul fericirii este să faci numai ceea ce te pasionează". Şi încă nu îmi dau seama dacă este adevărat sau nu, dar pot să spun că este plăcut să mă regăsesc cu ajutorul a ceea ce îmi place cu adevărat: să râd, să mă joc, să mă plimb, să beau un ceai cald sau un pahar de vin citind o carte, să întâlnesc oameni vechi sau noi, să descopăr locuri excepţionale care ţi se prind de suflet de la prima vedere, să cânt şi să dansez.
Pentru mine, muzica şi, ca o extensie a ei, dansul, a fost cel mai bun tovarăş, cea care mi-a descris sufletul, fără de care simţeam că nu sunt întreagă, şi înţeleg acum profunzimea legăturii dintre noi, gândindu-mă la perioada în care nu puteam să ascult nici o melodie, pentru că s-a rupt ceva în mine. Şi sentimentul de satisfacţie pe care îl ai, o dată la ceva timp, când întâlneşti o melodie care se mulează pe tine, tocmai atunci când credeai că nu mai există nimic deosebit.
Şi dansul...maniera perfectă de a-ţi expune sufletul.
Iar cineva a spus despre mine:"Când o vezi dansând pe fata asta, îţi dai seama că viaţa chiar e mişto!"

Playing for change

Despre proiectul Playing for Change, am auzit cândva, săptămâna trecută, şi nu pot să mă abţin să nu laud rezultatul. Plecând de la principiul, "Muzica ne uneşte", iniţiatorii mişcării au înregistrat câţiva artişti de stradă din toate colţurile lumii, interpretând live diverse melodii celebre sau mai puţin, pe care apoi le-au montat, rezultând :

Mai multe detalii despre proiect, pe pagina oficială :

http://www.playingforchange.com/

Improvizaţie

Săptămâna trecută, luni, 22.02.2010, am ajuns , din pură întâmplare--- ca de obicei---, la un spectacol de improvizaţie al trupei Improvisneyland, în El Comandante. Şi, deşi se anunţa a fi foarte plictisitor, în sală fiind maxim 20 de persoane, băieţii+fata, au reuşit un spectacol mai mult decât extraordinar, care mi-a alungat toată starea de proastă dispoziţie, din ziua respectivă, plus că mi-am propus să ajung să îi văd şi a doua zi. Ce mi-a plăcut a fost exuberanţa şi pasiunea acestor oameni pentru ceea ce fac, faptul că nu s-au descurajat în faţa unui public "numeros", vitalitatea şi deschiderea către public, şi nu în ultimul rând umorul de bună calitate.
Ca şi recomandare, trebuie văzuţi, dar nu o dată, ci de mai multe ori, pentru a înţelege foarte bine ceea ce fac şi munca deosebită.
Pentru detalii :

http://improvisneyland.wordpress.com/

Cât de mare era visul...

Reginaldo Ustariz - Che Guevara, viaţa unui mit

Înclin să spun că toată lumea a auzit de Che Guevara, că toată lumea ştie, cu mai multe sau dimpotrivă, mai puţine detalii însemnătatea acestui erou pentru Cuba şi pentru Bolivia. Când mi-a picat în mână cartea, şi efectiv, acesta este cuvântul,
mi-a picat, nu aveam nici o idee despre contextul istoric, despre Războiul de Gherilă, şi despre însemnătatea faptelor de vitejie ale lui Che.
Această operă este rezultatul multor ani de muncă , de cercetări , de interviuri, de căutări şi de presupuneri bine documentate ale ziaristului şi medicului Reginaldo Ustariz Arze. Cartea este un elogiu adus lui El Commandante, şi se observă pe tot parcursul ei, admiraţia profundă pe care o poartă autorul, admiraţie de care va fi cuprins şi cititorul.
Urmărind viaţa lui Ernesto Guevara de la Serna, din copilărie, până la ultima confruntare, suntem purtaţi din Argentina, în Bolivia, Peru, Guatemala, Mexic şi Cuba, unde Che Guevara îl ajută pe Fidel Castro să preia puterea, şi din nou în Bolivia, unde îşi va găsi sfârşitul.
Unele capitole( foarte puţine) sunt scrise destul de haotic, se trece de la o idee la alta, de la un eveniment către altul, sunt introduse personaje prin poveşti prea lungi, dar având in vedere modul în care au fost adunate informaţiile, se poate trece peste acest aspect.
Este interesant, modul de expunere al informaţiilor, care au fost adunate din diverse mărturii, jurnale de război,ziare şi reviste ale vremii, comunicate radio sau interviuri pe care autorul le-a realizat personal, toate însoţite de fotografii, din care, mare parte, din arhiva personală a eroului.
Nu o să insist asupra caracterului istoric şi informativ al cărţii şi nici măcar asupra caracterului excepţional al acestui om, dar pot afirma spusele lui Jean Paul Sartre, cu referire la Che Guevara :"Fiinţa umană cea mai completă a epocii noastre".
Recomandarea : Trebuie citită!!!!

AIR la Bucureşti

Primul meu contact auditiv, bineînţeles, cu cei de la AIR, s-a produs într-o seară,ascultam la Radio Guerilla o emisiune, la care, nu ştiu prin ce întâmplare au rămas fără playlist, prin urmare au hotărât să difuzeze melodii cerute de ascultători. Combinaţia a fost fabuloasă, am ascultat un mix de genuri muzicale, din care acum îmi aduc aminte de: Rob Dougan , Koop si Air, de care nu auzisem până în momentul respectiv, dar al cărui nume mi l-am scris, în intenţia de căuta discografia.
Şi într-o zi, săptămâna trecută, am văzut un afiş relativ la concertul lor din Bucureşti, şi după 5 melodii (Trăiască youtube!), am decis să ma duc la concert.
Înfruntând toate bălţile, gheţarii pe cale de a se topi, maşinile care te stropeau din cap până în picioare, frigul de afară şi din sală, deschiderea cu întârziere a concertului, am reuşit să particip la un concert extraordinar, care mi-a adus în prim-plan o serie de trăiri, pe care pănă acum le obţineam doar consumând iarbă. A fost genul de concert care nu vrei să se termine, genul de concert la care nu vrei să aplauzi, pentru că aşa te trezeşti din visare şi simţi că te apropii de sfârşit, genul de concert la care te simţi conectat cu toţi oamenii, şi nu te deranjează nimic la nimeni, genul te concert care te eliberează , care te face să simţi că poţi trăi din nou, că poţi fii tu, aşa cum erai...
Cu mîndrie declar că mi-am învins pofta de a fuma o ţigară ! :)

Pangramă

Pangramă vine din greacă: pan gramma, adică fiecare literă, şi înseamnă o propoziţie în care se folosesc toate literele din alfabet.
Cea mai cunoscută pangramă, este celebra frază folosită pentru testarea fonturilor
:"The quick brown fox jumps over the lazy dog".
Pentru limba română, încercarea de a folosi toate literele, chiar si cele atipice limbii( x,y,z, w) a dat naştere unor pangrame nu în totalitate românesti:
Muzicologă în bej vând whisky și tequila, preț fix.
Bând whisky, jazologul șprițuit vomă fix în tequila.
Ex-sportivul își fumează jucăuş ţigara bând whisky cu tequila.
Înjurând pițigăiat, zoofobul comandă vexat whisky și tequila.

Să sperăm, şi eventual, să participăm la găsirea unor pangrame cu mai puţin alcool. ;)

Adirecţionat

Fără direcţie.

Why don't you close your eyes and reinvent me

MASSIVE ATTACK - MEZZANINE



I'm a little curious of you in crowded scenes
And how serene your friends and fiends
We flew and strolled as two eliminated gently
Why don't you close your eyes and reinvent me

Daddy G

You knew you had a heart made of stone
You should have let me know
You could have let me know



We'll go 'till morning comes
And traffic grows
And windows hum

Daddy G

Spending all week with your friends
Give me evenings and weekends
Evenings and weekends


I could be yours
We can unwind
All these flaws
All these flaws

You'd agree it's a typical high
You fly as you watch your name go by
And once the name goes by
Not thicker than water nor thicker than mud
And the eight k thuds it does
Sunset so sickly
Let's make it quiet and quickly
Don't frown
Taste better on the way back down

I could be yours
We can unwind
All these flaws
All these flaws
All these flaws
Will lead to mine

We can unwind
All these flaws
All these flaws
Will lead to mine
Will see to
All these flaws
All these flaws
Will see to
All these flaws
Will lead to mine
We can unwind all our flaws
We can unwind all our flaws


Când auzi aşa ceva, nu poţi să spui decât: "Pur şi simplu superb!"

La Scena - Supermarket

Primul musical independent din România---cum se autointitulează---, "Supermarket", este o piesă draguţă de seară, fără o acţiune efectivă, ce tratează tema societăţii de consum în care trăim şi de care ne lăsam conduşi. Personajele, foarte colorate, şi la propriu şi la figurat, se luptă cu obsesiile lor, exact ca şi în viaţa reală: deprimarea,incapacitatea de comunicare, dorinţa de a descoperi sensul vieţii, anxietatea, dorinţa de a fi cel mai bun şi într-un final, chiar şi iubirea.
Personal, am trecut printr-o serie de stări contradictorii de la început şi până la final, am dansat pe scenă cu actorii---chiar am fost foarte mulţumită de sincronizarea cu partenera mea :)---, am plâns cu sughiţuri, şi am râs cu lacrimi, am admirat prestaţia actorilor şi am fumat o ţigară lângă Luminiţa Gheorghiu( Moartea Domnului Lăzărescu).
De retinut :
-Câteva replici pur şi simplu demenţiale :"Încă o ţeapă a existenţei mele", "Destinul nu e tandru", "Am o nostalgie a nostalgiei", "Sentimentul de pustietate se trateaza cu răbdare şi tărie".
-Monologul Maşei referitor la pierderea valorilor, care impresionează atât prin conţinut, cât şi prin interpretare.
-O improvizaţie cu sticle de diverse mărimi şi diverse conţinuturi, pungi, hârtii şi cutii de chibrituri.
-Parfumul Romicelei, pe care nu l-am identificat( fir-ar să fie!!!)

Momente în Paris

Ce mi-a placut în Paris:
- franţuzoaicele tinere, cu un stil vestimentar nedefinit,un amestec între nonconformism şi femininitate, bestial, şi imi pare rău că nu am avut curajul de a le face poze, dar data viitoare...
- reţeaua de metrou, şi legat de ea, faptul că în Noaptea de Anul Nou, era un îngrijitor care golea coşurile de gunoi şi le ştergea de praf!!!
- vânzătorul de la magazinul de la care mă aprovizionam cu ţigări, cu care chiar am reuşit să leg o conversaţie în franceză
- apartamentul în care am stat, foarte spaţios şi luminat
- sentimentul de tabără, pe care nu l-am mai simţit dintr-a 12-a
- lumea, în general, trece pe roşu
- vinul roşu cu brânză, produsele de patiserie cu cafea, sushi, scoicile şi prăjitura cu crema de lămâie :)
- deşi toată lumea fumează pe stradă, nu sunt resturi de ţigară pe jos
Ce nu mi-a placut în Paris:
- nu se fumează în baruri, restaurante, şi nici măcar în cluburi
- turiştii necivilizaţi, care ( minune!!!) nu erau români
-cozile infernale de la muzee